Image

Cetatea Fagarasului (Fagaras Fortress)

DSCN4722

Reprezintă cel mai impunător monument al zonei, a cărei construcţie a debutat la sfârşitul secolului al XIV-lea şi a continuat până la mijlocul secolului al XVII-lea, fiind precedată de o fortificaţie din lemn, înconjurată de un şanţ şi val de pământ, datată în secolele XII – XIII.

Făgăraş Fortress, the most imposing monument of the region, whose construction began at the end of the 14th century and continued until the middle of the 17th century, was preceded by a wooden fortification, surrounded bu a fosse and a soil wall dating from the 12th century.

DSCN4719

În secolul al XV-lea, cetatea de piatră, cu o incintă patrulateră, cu patru turnuri bastionare la colţuri şi un turn de avanpost de tip barbacană, era o fortificaţie militară care corespundea sistemului de fortificaţii occidentale, introdus în Transilvania începând cu secolul al XIV-lea. Veacul al XVI-lea aduce cu sine cele mai importante modificări petrecute în arhitectura cetăţii, care vor transforma cetatea de apărare într-un castel cu o puternică fortificaţie exterioară.

In the 15th century, the stone fortress, having a quadrilateral precincts, with 4 bastion towers and a Barbacan outpost tower, was a military fortification which corresponded to the occidental fortification style, introduced in Transylvania in the 14th century. The 16th century brings the most important changes to the fortress’s architecture, which will transform the defense fortress into a castle having a strong exterior fortification.

DSCN4720

În secolul al XVII-lea, transformările arhitecturale – construcţia bastioanelor, modificări stilistice şi artistice, amenajarea şanţului -, stabilesc forma actuală a cetăţii. Atunci, cetatea se prezenta ca o adevarată curte princiară, rolul de bază pe care l-a jucat fiind acela de reşedinţă pentru principii Transilvaniei şi soţiile acestora, ca şi de centru administrativ al marelui domeniu al Făgăraşului.

In the 17th century, architectural changes – the construction of the bastions, stylistic and artistic changes, and the arrangement of the fosse – set the actual shape of the fortress. Then, the fortress was like a real princely court, the main role the fortress had, was that of being a residence for the princes of Transylvania and their wifes, and the one as administrative center of the big domain of Făgăraş.

DSCN4853

Asaltată şi atacată de nenumărate ori, cetatea Făgăraşului, cu un sistem defensiv bine închegat, nu a fost cucerită niciodată
După 1696, a devenit garnizoană a armatei austriece, apoi maghiare (după 1867) şi române (după Marea Unire din 1918), iar între anii 1948-1960 a fost transformată în închisoare comunistă.

Being attacked and assaulted countless times, Făgăraş Fortress, having a well-build defending system, has never been conquered.
After 1696, the fortress became a garrison for the Austrian army, then for the Magyar army, and after that for the Romanian army. Between 1948 and 1960 the fortress was a communist prison.

DSCN4728

DSCN4721

DSCN4734

Cetatea Făgăraşului a fost, în lumina datelor oferite de inventarele de armament din secolul al XVII-lea, una dintre cele mai sigure fortificaţii ale Transilvaniei, care a reuşit să îşi îndeplinească, cu succes, rolul defensiv atata timp cât proprietarii i-au acordat atenţia cuvenită.

Făgăraş Fortress was, in the light of the information given by the wapons inventories from the 17th century, one of Transylvania’s most secured fortifications, which succeeded to fulfill, with success, its defensive role, as long as its holders gave it the attention needed.

DSCN4729

Poziţia strategică a cetăţii (de-a lungul drumului comercial ce lega Braşovul de Sibiu şi în vecinătatea Ţării Româneşti), împreună cu amplasamentul acesteia (într-o zonă mlăştinoasă care nu permitea minarea), armamentul greu (pe fiecare bastion se aflau cate 6-7 piese de artilerie, iar în cazemate câte două mortiere), curtinele groase de 6-8 metri şi şanţul care înconjoară cetatea, au contribuit la respingerea asediilor la care a fost supusă (începând cu secolul al XVI-lea, numărul acestora s-a ridicat la aproape 15, durata lor fiind mare, uneori şi trei luni), cetatea nefiind cucerită niciodată prin forţa armelor.

The strategic position of the fortress (along the commercial road connecting Braşov with Sibiu and near Wallachia), together with its emplacement (in a swampy area which did not allow mining), with the heavy weapons (on each bastion there were 6-7 pieces of artillery, and in the blockhouses there were 2 mortars) and with the 6 to 8 meters thick Curtins and the fosse surrounding the fortress, contributed to the rejection of the sieges the fortress had to deal with (starting with the 16th contury, they number raised to almost 15, their duration being great, sometimes 3 months), the fortress has never been conquered through weapons forces.

DSCN4854

DSCN4751

DSCN4760

DSCN4783

DSCN4811

DSCN4790

DSCN4798

DSCN4799

DSCN4812

DSCN4800

DSCN4814

DSCN4816

DSCN4762

DSCN4837

DSCN4825

DSCN4827

DSCN4836

DSCN4845

DSCN4768

Călătorii străini – diplomaţi ai curţilor regale europene, misionari sau simpli trecători – au lasat posterităţii descrieri ale oraşului şi cetăţii Făgăraşului.
“Cetatea aceasta e ca un mic ducat pentru că supuşii ei sunt boieri români, care respectă pe stapânul cetăţii ca pe un principe” – Nicolaus Olahus (a doua jumătate a secolului al XV-lea)

“Cetatea este înconjurată de un sanţ lat cu apă şi este asa de tare – sau cel puţin aşa apărat de noroc – încât se spune că nu a fost niciodată cucerită prin forţa armelor” – reverendul engley Edmund Chisbull, aflat în suita lordului englez Paget, 1702.

The foreign travellers – diplomats of European royal court, missionaries or common passerby – left to the posterity descriptions of the city and the Făgăraş Fortress.
“This fortress is like a small duchy because its inhabitants are Romanian boyars, who respect the owner of the fortress as being a Prince” – Nicolaus Olahus (the second half of the 15 century).

“The fortress is sourrounded by a large water fosse and it is so strong – or at least defended by luck – so that it is said that it has never been conquered through weapons force” – english reverend Edmund Chishull, present in the suit of the English lord Paget, 1702.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s