Image

O plimbare prin satele României

Muzeul Naţional al Satului – “Dimitrie Gusti” este unul dintre primele muzee etnografice în aer liber din România şi din lume, fiind deschis în 10 mai 1936, în prezenţa regelui Carol al II-lea, şi purtând numele marelui sociolog român Dimitrie Gusti.


Tulcea


Gospodărie (1898) – satul Jurilovca

DSCN5749

În satul Jurilovca, situat pe malul lacului Razelm, alături de agricultură şi viticultură, lipovenii au îmbrăţişat şi pescuitul ca ocupaţie principală, fapt reflectat şi în uneltele de pescuit şi bărcile din preajmă, cât şi printr-o construcţie specializată, ridicată pe piloni deasupra apei, numită cherhana.

Arhitectura casei are ca trăsături specifice unirea sub un singur acoperiş din stuf în două pante, atât a locuinţei, cât şi a unor anexe gospodăreşti, iar din punct de vedere decorativ se disting decoraţiile date de tâmplăria obloanelor, ferestrelor şi uşilor, pictate în culorii vii (albastru cobalt, roşu, verde).


Gorj


Biserica Sf. Nicolae (1773) – satul Timişeni

DSCN5776

Biserica Sf. Nicolae provine din nordul Olteniei, din cătunul Boncea, satul Timişeni, comuna Fărcăşeşti, judeţul Gorj, fiind ridicată în anul 1773 pe un promontoriu ce domina satul.

Lăcaşul de cult este valoros atât prin calităţile sale arhitecturale, cât şi prin ansamblul de pictură ce-l împodobeşte, fiind cu atât mai rar cu cât este una dintre puţinele biserici de lemn pictate şi în exterior.


Neamţ


Gospodărie (sec. al XIX-lea) – satul Răpciuni

DSCN5729

Casa Bordei, realizată la mijlocul secolului al XIX-lea, de meşteri locali, este o construcţie monocelulară, de multe ori de uz temporar, realizată pe o temelie de piatră, cu prispă liberă pe două laturi, cu pereţi din bârne rotunde de molid, îmbinate în crestătură semirotundă.

Interiorul este simplu, compus din laviţe perimetrale şi o măsuţă, la care se adaugă paretarele şi ştergarele pe pereţi.


Gospodărie (sec. al XIX-lea) – satul Piatra Şoimului

DSCN5731

Casa, transferată în muzeu chiar din anul înfiinţării acestuia, este specifică zonei, cu o temelie de piatră, pereţi din bârne de brad, tencuite şi văruite, cu un acoperiş în patru ape , cu învelitoare din şindrilă în formă de “cioc de raţă şi două “ochiuri” prin care se evacua fumul din pod.

Casa are pe trei laturi o prispă cu balustradă traforată şi stâlpi decoraţi “cu floare”. Camera de locuit este destul de mare, cu sobă cu vatră de gătit, pat, blidar de vase şi străchini, şi război de ţesut.


Biserica “Sfinţii Voievozi” (1773) – satul Răpciuni

DSCN5727

Biserica “Sfinţii Voievozi” a intrat în colecţia Muzeului Naţional al Satului în anul 1958, fiind transferată şi salvată odată cu satele mutate de pe valea Bistriţei pentru a putea fi construită hidrocentrala Bicaz.

Biserica este construită pe un soclu de piatră, cu pereţii din bârne din molid, de secţiune dreptunghiulară, îmbinate în coadă de rândunică, având ultimele bârne în formă de console, asemănătoare unor aripi.


Gospodărie (sec. al XIX-lea) – satul Audia

DSCN5737

Adusă în muzeu în anul 1957, din apropierea masivului Ceahlău, gospodăria este formată dintr-o casă de locuit şi un grajd pentru fân, împrejmuirea fiind realizată dintr-un gard de cepi de brad aşezati vertical, cu poartă pentru car şi portiţă pentru persoane.

Casa este construită din bârne rotunde de brad, având la intrare o prispă deschisă, cu stâlpi fasonaţi, un foişor cu laviţă pentru stat şi balustradă traforată, amplasat asimetric peste intrarea în pivniţă, clădită din piatră.


Alba


Piua de haine (sec. al XIX-lea) – satul Feneş

DSCN5740

Piua, instalaţie hidraulică transferată şi remontată în muzeu în anul 1967, era folosită pentru împâslirea şi finisarea ţesăturilor de lână, ce constituiau materia primă folosită de gospodina din satul tradiţional la confecţionarea hainelor groase.

Înainte de a fi inventată piua hidraulică, pentru a putea fi purtabile, ţesăturile de lână erau bătute cu maiul de mână sau cu pisălogul, dupa ce, iniţial, erau înmuiate în apă.


Gospodărie (1815) – satul Sălciua

DSCN5799

Construite în anul 1815, casa şi cămara din satul Sălciua de Jos au fost aduse în muzeu în anul 1936.

Atât casa cât şi cămara sunt construite din cununi de bârne de brad cioplite în patru feţe, cu acoperiş în patru ape, în pante repezi, de trei ori mai înalt decât pereţii, cu o învelitoare realizată din paie de grâu “călcate cu piciorul”.


Suceava


Gospodărie (sec. al XIX-lea) – satul Fundu Moldovei

DSCN5755

Casa este realizată din bârne de brad, cioplite în patru feţe şi rotunjite la muchie, încheiate în coadă de peşte, pe o temelie de bolovani de râu şi cu un acoperiş în patru pante repezi, din draniţă lungă, cu o coamă formată din grupuri de şindrilă crestată în formă de “corn”, “cruce” şi “altiţă”.

Un element specific zonei este exteriorul pereţilor, lemnul fiind lăsat liber, cu excepţia zonelor uşii de la intrare şi a ferestrelor, unde este realizată câte o ramă patrulateră din tencuială văruită în alb.


Casă (sec. al XIX-lea) – satul Dumbrăveni

DSCN5725

Casa transferată în muzeu este reprezentativă pentru localitate, pereţii fiind realizaţi din gard de nuiele lipite cu pământ, cu o frumoasă prispă de pământ pe trei laturi, liberă şi cu stâlpi din stejar fasonaţi.

Acoperişul este înalt, cu streaşină lată, lucrat din snopi de paie de secară, prinşi în tehnica în “jepi”, ceea ce creează un aspect deosebit la muchiile exterioare şi la coama invelitorii, dar şi interiorul acesteia.


Casă (sec. al XVIII-lea) – satul Straja

DSCN5759

Planul casei cuprinde o tindă rece, fără plafon, şi o cameră de locuit. Intrarea în casă se face prin prispa largă, deschisă, fără stâlpi, cuprinsă între prelungirile pereţilor laterali.

Tehnica în care este construită casa este una arhaică, cu pereţi din bârne rotunde, cioplite pe o parte şi îmbinate în “cheotoare stânească”, zugrăvite subţire cu un strat de amestec de pământ şi humă.


Olt


Bordei (sec. al XIX – lea) – satul Drăghiceni

DSCN5763

Bordeiul este un tip arhaic de locuinţă săpată în pământ, de sorginte neolitică, răspândită în timp în toată Europa şi nu numai. Îniţial construite ca nişte colibe cu o singură încăpere din lemn, ridicată într-o groapă patrulateră, bordeiele au avut în formele lor evoluate “trei sau patru gropi”.

În exterior, bordeiele apar ca nişte movile de pământ acoperite de buruieni, sub care se lasă până la nivelul solului pantele acoperişului din paie de grâu.


Vâlcea


Gospodărie (1812) – satul Bârzoteni-Măldăreşti

DSCN5774

Casa este construită pe un soclu de piatră tencuit şi văruit, cu pereţi din bârne de brad cioplite, încheiate la colţuri în cheotoare dreaptă, şi prevăzută cu un acoperiş cu învelitoare de şindrilă.

Pe lângă casă, gospodaria mai este compusă dintr-un foişor şi o anexă, care, la parterul realizat din lemn, este destinată coteţului de porci, iar la nivelul superior, din împletitură de nuiele, este o magazie pentru porumb.


Hunedoara


Gospodărie (sec. al XIX-lea) – satul Şerel

DSCN5826

Gospodăria se compune din casă, bucătărie de vară şi coşar de porumb. Locuinţa monocelulară are pereţii din piatră de râu cu liant de pământ, tehnică des întâlnită în Ţara Haţegului, şi acoperişul în patru ape cu învelitoare din jepi de secară.

Prispa casei, deschisă, este străjuită de patru stâlpi şi acoperă parţial pivniţa. Bucătăria, în care se află cuptorul pentru pâine, are pereţi din bârne de brad şi învelitoare din scândură.


Vrancea


Casă (sec. al XIX-lea) – satul Năruja

DSCN5738

Casa, înălţată pe o pivniţă în pantă, cu prispă şi foişor lateral, pe stâlpi, este construită din bârne rotunde de brad, tencuită cu lipitură de lut şi “muruită” la exterior cu humă alb-cenuşie.

Acoperişul casei, în patru ape repezi, este realizat din şindrilă prinsă în cuie de lemn, iar foişorul are un acoperiş în două ape cu o aplecătoare în faţă. Interiorul este format dintr-o tindă îngustă şi o cameră.


Buzău


Gospodărie (sec. al XVIII-lea) – satul Chiojdu Mic

DSCN5782

Casa este construită pe o impunătoare temelie din zidărie de piatră de râu, în care sunt adăpostite pivniţa şi încăperea pentru unelte, ţuică şi alimente, situate la nivelul parterului.

Organizarea interiorului locuinţei se individualizează prin folosirea scoarţelor şi covoarelor din lână, a ştergarelor de bumbac, împodobite cu ample compoziţii decorative, alese sau brodate, prin piesele de port popular şi prin prezenţa a diverse obiecte specifice vieţii pastorale, vase necesare prelucrării laptelui, două buciume legate în coajă de cireş, crinta de stors caşul, etc.


Argeş


Gospodărie (sec. XX) – satul Şuici

DSCN5769

“Casa cu legatură”, ce reuneşte sub un singur acoperiş două construcţii dispuse în unghi drept, a apărut ca urmare a necesităţii de a asigura o locuinţă separată tinerei familii ce se constituia după căsătoria celui mai mic fecior.

Înălţată pe un soclu din piatră, ce adăposteşte pivniţa şi coteţele de păsări, casa din Şuici este construită din bârne de brad cioplite şi tencuite.


Gospodărie (sec. al XIX-lea) – satul Stăneşti

DSCN5790

Casa din Muzeul Satului a fost adusă în anul 1936, fiind un exemplar specific al arhitecturii cu două caturi din zonă. Este construită pe un soclu înalt din piatră, cu pereţi din lemn cioplit, tencuiţi cu mortar de lut şi zugrăviţi, şi cu un acoperiş în patru ape, cu învelitoare din sită măruntă şi deasă.

Gospodăria este completată de construcţii anexă: şură cu grajd şi făinar deasupra, povarnă pentru distilarea ţuicii, bucătăria de vară şi cotele pentru porci, păsări şi porumbei.


Pivniţă cu cămară (sec. al XIX-lea) – satul Moşteni-Greci

DSCN5840

Pivniţa cu cămară de la Moşteni-Greci repezintă o anexă gospodărească construită în afara vetrei satului, fiind destinată păstrării fructelor, a ţuicii şi adăpostirii uneltelor.

Pereţii pivniţei, ridicaţi peste o temelie din piatră de râu tăiată, sunt executaţi din piatră de râu făţuită şi cărămidă lucrată manual, în tehnica “zidăriei în lăcriţă” având ca liant mortar din var şi nisip.


Maramureş


Casă (1927) – satul Glod

DSCN5809

Locuinţa a fost construită în anul 1927, îndeplinind în comunitatea restrânsă a satului şi funcţia de spaţiu comercial pentru mărfuri de strictă necesitate.

Construcţia are o planimetrie mai puţin frecventă – în vinclu – desfăşurându-se pe două nivele, folosind panta terenului, un nivel având funcţie de depozitare şi celălalt de locuire, cu utilizare parţială ca magazin.


Biserică (1722) – satul Dragomireşti

DSCN5786

Biserica din Dragomireşti, judeţul Maramureş, a fost construită în anul 1722 şi adusă în muzeu de echipele profesorului Dimitrie Gusti în anul 1936.

Biserica este edificată din cununi de bârne din lemn de molid, în conformitate cu specificul arhitecturii maramureşene. Pereţii interiori sunt pictaţi de meşteri populari, care au respectat în altar şi în naos canoanele bisericeşti, dând frâu liber imaginaţiei în pronaos, prin scene ce reflectă credinţele poporului legate de fericirea din rai şi chinurile din iad.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s